Amintire pe o frunza,
Atat doar ai putut sa-mi lasi.
Sau poate doar atat ai vrut.
Prima si ultima nopate impreuna...
Ce frumos era!
Amandoi...sub nucul din gradina...
Apoi toata vraja a fost stricata de...sunetul telefonului tau mobil
La capatul liniei era MOARTEA.
"alo?buna...ce mai faci?"
Ai zis ca "bine,merci...dar cine esti?"
"o amica...ne-am cunoscut acum doua luni...in spital"
Te-am intrebat:"cine era?"
Si mi-ai raspuns in zeflemea:O AMICA.
Ce amica?Ce amica?
Dupa ce mi-ai spus unde va cunoscuseti,
Mi-a picat fisa:acum doua luni tu suferisei un accident vascular.
Si a cazut o frunza.


Vedetzi ce usor se poate strica o poezie folosind anumite elemente mai moderne?Suna a tampenie...in ziua de azi...