Aburinda petala a amagirii


Valul geratic,cazand pe ochi rod,
Fiinta in lume,lovind cu piciorul
Copilul din flori nascut lui Irod.
Cu pumni de durere,Dalila,feciorul

Si-l smulse din pantec,zvarlindu-l in paie.
Gemand reavan steaua,l-al sau capatai,
Sadea-n inimi repezi,cu brat de vapaie,
Speranta din urma,tacerea dintai.

Cu ochii-nsetati,trei magi plecaciunea
In daruri de pret si-o mistuie toata;
Strafulgera nopti,slavindu-si genunea
Si zile trufase se-cheaga din zloata.

Dalila se pleaca.Un rai mititel,
Doua safire daltuite-n pacat
Si doua lumi aprigi,nascute din el,
Sub plagi aburinde,in patimi se bat.

Calcand poala rece pe cerul aprins
In salbe trupesti ce-s doar margarint,
Taceri se incheaga trecutului nins
Pe-o cale de maine,-n sperante ce mint.