Maine, printre culori, poate am sa fiu nor
si am sa cunosc vesnicia cu numele "Uitare".
Ca si vantul am sa cunosc doar plansul
si cat de putin are surasul.
Poate am sa fiu doar un cuvant
rostit pentru alinarea durerii nascuta tacut
sau poate am sa ma inalt ca un gand
printre zeii care prin temple inca se mai ascund.
Maine am sa ma retrag in propria-mi umbra
si voi ascunde, in amurgul ce-l voi avea,
zambetul si lacrima, tacerea si iubirea;
iar din nisipul pe care-mi voi impregna ultima urma,
candva, o sa se reverse, in tacere, apa
inecandu-mi gandul si imbracandu-l in alge,
asezandu-l, apoi, jertfa inchinata acelorasi zei,
intr-un sicriu de scoici arzand pe un rug de flori...

(1996)