Prin mine bîntuie cu șperaclul în mînă
o fantomă a iubirilor trecute, șchiopătînd de piciorul
stîng.

Mă confundam cu pendula ziceam tic-tac pe limba mea
profană, împărțeam totul la niște numere impare
și ciudate.

E-o lume minunată îmi spun, ca în cîntecul acela parșiv
chiar dacă vînzătorul îmi dă rest bilete de tren folosite, stația
mea e la capătul celălalt, am strîns o sacoșă plină
acasă.

Mi-ar fi plăcut să fiu un clovn, ca acela ce-și face clismă
cu iluzii sperînd să devină pilot pe baloane de săpun.

Trăiesc însă din sughiț în sughiț, din oftat în oftat
din noapte în noapte nechemat de nimeni, nechemat
de nimeni…

În timpul acesta, în cutia de pantofi batmanii, supermanii și
spidermanii
își dorm somnul lor fără vise.

Las în urmă un timp, cel care vine e puțin miop…