Visez la oameni fara chip
In intunericul albastru,
Si ma intreb de ce nu plang
Cand ei se pierd in infinit...

Visez, atat mai pot sa fac
Acum cand moartea e aproape,
Un demon alb fara halat
Ce-mi bate-n geam la ceas de noapte.

Sa fie visul doar un vis?
Realul e atat de negru...
Ma doare ochiul cel ranit
De-acea culoare de funebru.

Imi plange zambetul pe chip
Strigand un nume ce nu-l stie,
Si-ar vrea s-atinga acel nimic
Ce-l vezi mereu si totusi nu e...