Te-am asteptat o suta de ani,
nimic nu s-a intamplat intre timp;
de cateva ori, ramas fara bani,
am mimat bunastarea, m-am travestit,
am acceptat mita pentru a evita ura,
dar crede-ma, n-am intrecut niciodata masura.
Am nascut prin nu stiu ce minune
o vorba de duh si o ploaie cu spume,
uneori m-am ascuns de gunoieri
(astia salubrizeaza si ziua de ieri),
am incercat sa nu dorm cand mi-e somn,
am furat un ceas galben de la un domn,
si mi te-am inchipuit totdeauna pe tine
ca fiind omul meu, omul de bine.