Sticla mea de whiskey îmi dizolvă mintea și-o varsă în stomac,
Din stomac în maț – din maț în vezică – din vezică-n budă (și-un pic pe capac),
Mintea mea se scurge biata, din apa budei în canal,
Din canal în râu - din râu în salcia de pe mal,
Și suptă-n ea de salcia proastă și nesimțită ca o plantă,
Săraca nu mai gândește, ci pur și simplu zace toantă.