Mai tii minte?
Aveam o casa in rai,
o facuseram din resturi de stele
cazute cu zgomot in patul nostru
pe-atunci conjugal,
aveam o fantana,
o cumpana mica,
un deal.
Aveam corabia noastra in rai
navigandu-ne pe mari de sunete line
pe care numai tu le stiai.
Aveam o singura cana
si osingura toarta,
o singura vena care ne bucura,
o singura perna care tot fulguia,
o singura lacrima,
da, lacrima...

Aveam o casa in rai
si o poarta
de care nimeni, nicicand nu trecea;
acum sunt mireasa ta moarta
si tu nu banuiesti ca se-ntampla ceva.