topesc in palmele mele de patru ani
aceiasi fulgi ai flacarilor zefirice de neimpliniri
mi-am impletit doua codite cu victorii
una era pentru Mircea, cealalta pentru Ioan
nu mai ascund acum
atatea drumuri peste care am calcat cu cizme noi
am regasit perechea de cercei pierduta
un cercel daruit de Mircea,
un cercel daruit de Ioan.
si-n noaptea care zdrangane peste cosmarurile mele
atat de tare cum numai tu o poti auzi
se lasa un cutremur de amintiri nedezlegate
un vant de viitor nedespachetat
si-un destin repetat ca ochiurile crosetate de mine

reala ca un abur
izbanda asupra doi fulgi de zapada
doarme atat de cuminte pe perna mea
ca un copil ce-a baut prea mult lapte si s-a imbatat

am pornit la drum inzapezit pe doua picioare
unul era Mircea, celalalt Ioan