Primăvara ta îmi mătură gândurile moarte,
Îi ascult uimit mugurii șoptind prin copaci,
Mă înțeapă soarele meu trezit pe jumătate,
Vântul cald din priviri ți-l cutreier stângaci.

Scutur neliniști de-o noapte și senin mă străbat
Þesându-mi liniștea apelor mele din palme,
Pretutindeni cerul și pământul le-am preschimbat
Așternând în priviri roua bucuriilor calme.

Urma acestor șoapte scrise pe buzele tale
Anotimpul născut sub luna amintirilor va topi.
Calea mea e acolo lângă tâmpla ploii ce moare
Auzind limpede neliniștea clipei ce va sosi.