Ma striga iar la poarta...
Nu-stiu-cine;
dar casa e goala si eu
simt ca nu-s...nici inalt...
nici puternic indeajuns...si
parca nici sa raspund nu-mi
vine. Nu ma mai cauta
vecine! De mult nu mai
locuiesc in trup; m-am
rupt, m-am destramat, m-am
pierdut, m-am preschimbat
in lup, sau eram si
n-am stiut!

Mi-am lasat trupul zalog
si mi-am luat din pravalie
doar un toc si o hartie;
dar imi luai tocul olog
si l-am rupt nevrand sa
scrie; si-am ramas, nepriceput,
sa-mi dau carnea pe nimic,
sa-mi fac sangele cerneala,
sa manjesc pe foaia goala
semne inca ne-ntelese:
Doamne...sunt de Tine alese?

In zadar ma strigi, vecine,
nu mai stau de mult in mine;
in zadar astepti raspuns:
casa-i goala si eu nu-s!