Cu pasi nesiguri calc zapada moale
Si in vazduh se vad norii grei,
Din spate simt cum plange luna
Si soarele rasare-n urma ei.

A mea suflare naste aburi,
Iar gerul ingheata pleoapa mea,
Si la fereastra vad lumina,
Dar ce pacat ca nu e odaia ta.

Ma furisez in umbrele inghetate,
Si vad ca-n jurul meu nu-i viata,
Ci doar sculpturi grecesti, fara de brate,
Create, toate, din vesnica gheata.