Din ochii tai cu lacrima neplinsa,
S-or pravali navalnice izvoare
Iar doina-n cerul gurii strinsa
Va slobozi cuvintul care doare...

Parinte Univers si Faur
Mi-ai dat putere sa descint
Misterul crengilor de aur,
Povestea visului de-argint...

Sosit-a ziua ce va doare,
Voi, temnicerilor de vise
Dati drumul visului sa zboare,
Lasati-mi portile deschise...

Parinte Univers si Faur
Mi-ai dat putere sa descint
Misterul crengilor de aur,
Povestea visului de-argint...

M-ai leganat in foc de stele
In riu de lacrimi m-ai scaldat
M-ai botezat in chin si jele
Si numele mi-ai pus Barbat...

Ne-au razletit straine cinturi,
De ne-au lasat pustii si goi
Copaci uscati, batuti de vinturi,
Crescind uitarile din noi...

Sunt omul de pe celalalt tarim,
Cu trupul meu va voi deschide cale
In urma voastra eu o sa ramin
Un vis albastru dintr-o blinda vale...

De-o fi ca maine eu sa pier
Nu ma jeliti, straine rituri,
Ci ma-nveliti cu-n colt de Cer
Si-n valul sfint de gete mituri...

De-ar fi sa murim cind ni-i timpul
N-avem nici loc in morminte...
Nu ne mai iarta pamintul
Uitarile noastre nesfinte...


Pavel Corut.


p.s. Din cate stiu Pavel Corut nu scrie poezii... aceste texte au fost culese din minunatele lui carti... nu mi le-am insusit in nici un fel... le-am postat pentru cei care intra...pentru ca merita postate...si nu erau pe site inainte de mine. ( dupa cum vezi am respectat Titlul Cartii in care se gasesc. ) Nu am intrat aici de mai bine de 2 ani, pentru ca as fi facut acest lucru imediat.

Remarcile tale, draga "Alexandru Rusu" sunt binevenite. Strategie de "blogger" priceput. Cam atata am avut de spus.