ma simt de parca rostul mi-e numai sa sufar in fiecare zi cu o picatura mai mult.dureri mai de toate, cuvinte-piatra aruncate cu scop clar... eu nu exist, eu doar sufar.si tot rasul meu izvoraste din acest joc, din acest ciudat contrariu:suferinta nu trebuie sa fie neaparat si traire, nici macar atunci cand devine insuportabila.