vreau să cred
că liniștea rece, absentă
ce coboară printre nori
nu e a ta,
dar nici a mea.

poate tuuu
crezi că
pata odioasă ce arde pe cer
se numește soare
sau că floarea de colț din adâncuri
e doar o proiecție frustrată a fildeșului,
în timp ce (eu) prefer
nuanța întunecat-albăstruie a visării
și mișcarea negricioasă a caldărâmului.

de fapt, după linia zării
nu se ascund decât
dezordinea și ceața.


8 martie 2003