"Ești un bloc de gheață..."

 

inima imi batea in doua degete,

miocardul se arcuia nelinistit

intre celule, intre ganduri

imi simteam umbra vibrand

in noaptea somnoroasa

inghitind sacadat literele negre.

 

"Ești un bloc de gheață..."

 

a venit zmeoaica in miez de noapte

si mi-a luat sufletul de pe perna,

l-a exorcizat intr-o stanca

si l-a acoperit la intamplare

cu cili lungi, multi, de tradare;

un capcaun pribeag de pe alte meleaguri

l-a mancat mofturos

si s-a preschimbat pe veci

in stana de piatra noduroasa.

 

"Ești un bloc de gheață..."

 

un foc stupid ardea in nestire,

nimeni nu-l stingea,

nimeni nu arunca un os

sa-i dea un sens;

vantul de miazanoapte il ocolea,

soarele se ferea temator

sa-i lumineze petalele

si cerul nu zabovea deasupra lui

prea mult nicicum.

 

"Ești un bloc de gheață...

 

si nu simteam nimic,

nu vroiam sa plang, sa sufar;

nu ma intrista in vreun fel

ca ei lasau sa cada

ploaia ieftina, amara, nemiloasa

in si pe carnea mea viu-descoperita;

aveam picioarele reci

si nimeni nu le incalzea.

 

"Ești un bloc de gheață..."

 

așa...

și ce dacă ?!

 

13 martie 2003