Trupul e balastul
ce-mi ține sufletul
în echilibru.
Iubirea
mi-e țesută în pânzele întinse,
aproape plesnind în bătăile inimii.
Mateloți îmi sunt cuvintele
iar destinul căpitan
(întâmplarea îi joacă feste).
Călătoresc
ca o bărcuță de hârtie,
fără busolă.
Uneori
acostez în dane efemere
și îmi umplu căușul pieptului
cu dragoste.



Eu,
sunt o corabie
cu șapte catarge,
plutindu-mi șapte vieți
peste șapte mări,
către cel din urmă port.



15 aprilie 2003