Imi joaca piticii astazi
pe creier un dans stravechi.
( al uitarii ? al iertarii ? )

Un pas la stanga,
sa-mi alunge din circumvolutiuni,
din starea de veghe,
mangaierea erotica a inocentei tale
peste idealismul condensat,
peste naivitatea insipida;

un pas la dreapta
ca sa te scrie,
sa-mi smulga o aschie de vis,
cu ea sa te rescrie
intr-un colt ascuns,
pe sub vreo batatura,
intr-o noapte cu luna portocalie
si cu troleibuzul pepit
gonind printre stele,
in visul de la ora trei jumate,
cand o mana sa zguduia
de sughituri pe umarul meu,
intepandu-mi auzul pana la os :
"Sa nu mai plangi in somn!"

Visul pe care-l fugaresc
printr-o carte vrajitoare
ce-mi talmaceste filmele in frici.