Nu-mi spune cum s-a întâmplat,
A fost o bomba, poate doua
Si crinii fragezi s-au scaldat
În sânge rosu-n loc de roua.

ÃŽn inimi corbi sa fi avut,
ÃŽn alte vieti ati fost hiene,
De unde oare-ati aparut
Trupuri de om, creier de vierme?

Eram în drum spre casa;
locul acela minunat
unde plini de griji
te asteapta parintii,
oamenii aceea cu tâmple albe
si priviri blajine,
care acum când au îmbatranit
au nevoie de tine.
Acasa, oare tie îti spune ceva?
Locul acela unde locuiesti tu cu familia ta,
unde tu, la rându-ti ajuns acum parinte
îl înveti cu drgoste
si rabdare pe copilul tau
sa discearna binele de rau.


Tu, ai fost lânga mine,
M-ai privit în ochi detasat,
Am privit împreuna cerul,
era o minunata zi de vara,
eu nu stiam ca e pentru ultima oara
l-am privit însetata de senin,
de liniste ,
de curat...
Tu erai lânga mine, umar la umar
ma priveai în ochi detasat,
pâna-n clipa din urma,
clipa cand s-antâmplat...

Clipa dintâi te-a adus langa mine,
tu, în fata mea!
Hai ,priveste-ma în ochi câine,
pentru vesicie suntem aici
si aici vom ramâne.
Suntem pedepsiti acum
sa ne privim în ochi mereu,
eu, victima si tu calaul meu.
-Pentru ce ucigasule?
te voi intreba mereu...
Si tu, pentru vesnicie umbra
nici macar nu ai sa-mi poti raspunde!


Nu-mi spune ca s-a repetat,
Greseala aceasta nu e noua !
Azi crinii albi iar s-au scaldat
ÃŽn sange rosu-n loc de roua...