Fluturi cu torace de metal,
Zburau cuprinși de febră
Și luna tristă, de cristal,
Mă învelea. O, iarnă tenebră …
Și din nămeți mă ridic,
În zăpadă zace un pitic,
Și soarele poate răsare …
M-agăț de crengi, rănesc
Cu unghiile-mi rupte
Carnea copacului, trăiesc
Cu iarna și noaptea-n carne înfipte.
Și voci aud, și totuși nimeni;
Să mă ridic? Să cad?
Azi parcă-i vineri …