amintirea ei
imi mângâia sufletul
cum o petală
de crin

cu visele-n plete
sorbeam spuma lactee
de pe cerul
senin

vestea cea nașpa
mi-a adus-o chiar curcubeul
din țapul meu gol
și murdar

s-a terminat
nu mai e bere
fir-ai al dracului
ospătar

.......................
.......................
.......................

amintirea ei
imi sfârtecă sufletul
cel scufundat de-acum
in venin

mă duc să mă vindec
de dor și de bere
mă duc să mă vindec
la birtul
vecin


ps: poezia se dedica Timisorenei (blonda sau neagra, chiar daca merge de multe x impreuna cu 10 negri mititei)