In florile de pe margini de drum nu sunt lacrimi,
Desi au in fata mereu aceeasi iarna,
Desi printre petale atat amar de patimi
in pulbere de vremi o sa se cearna.

Prin floarea ce va fi maine uscata
Nu trec negre ganduri si nici nu e trista,
Acelasi parfum langa ea te imbata
Cat timp o mai cauti, cat timp mai exista.

Din floarea nascuta salbatec in munte
Cu radacini adanc infipte-n stanca
Cresc pregatite pentru vremuri crunte
Comori pe care lumea nu le cunoaste inca.

Sunt flori in toamna, sunt flori in vara,
Mereu frumoase, mereu uitate,
In iarna, pe corzi albe de chitara
Intoarce-le 'napoi de se mai poate.