Adoptata de valuri,
sub ochiul furtunii,
am invatat sa-mi tes
intre albastrele
degete mute,
rasfirate si reci,
scormonind vintrele marii
pana la satiu,
navoade transparente
de borangic,
viclene panze de paianjen,
retele simetrice, dese,
din fire de alge amare -
iedera involburata,
intr-o padure de ape,
sufocandu-mi sanii,
cu imbratisari nesatioase
si tandre.

Pe tine
te-am avut prada
doar o singura zi,
si-ai scapat apoi,
libera fiara,
instapanita in mine.
Ai zmuls cu dintii,
fierastraie zvacnitoare
de argint,
streangul ce-ti stergea
din ochi, triumfal,
rasaritul.

Mi-am spalat ranile
dupa aceea, supusa,
intr-un ochi de apa
la mal.

Zambitoare, complice,
marea s-a dus
sa atipeasca o secunda,
cu capul pe umar,
intre coltii
de stanca.