Visează-mi un cal, îmi șopteai în pânzele mele freatice
Zăvorâte în pământul neroditor al nopților polare
Din mine plecau furtunile timpilor morți
Motoarelor Diesel le creșteau ventricole albastre
O mână cu pălărie de fetru rămânea să dirijeze totuși în trei timpi
(am aflat mai târziu că devenise polițist în intersecție)
Într-o poveste nebună nebună nebună - asta numai pentru început
Phoenix devenise pasăre cântătoare în ceasuri cu cuc
Aortele ni se împletiseră ca două girafe nesățioase
Mâinile ne vorbeau prin somn, orbul îți nimerea Brăila
Făcându-l pe Tell să dea cu pălăria de pământ
Rostogolind mărul ce devenea ultima avalanșă de roșu
Peste pântecul tău de caro. Eu continuam bineînțeles cu popa de cupă
Simunul te pupă la proră, cuvintele ni se tăiau împrejur, după calendar
Vara sau sudul se vând acum la plicuri instant. Răzuim Răzuim Velerim
Undeva sub un Grafitti strălucea scuipatul verde al lui Salvador
Am câștigat, am câștigat, mă îmbrațișa Cortez, soldații violau incașe
Eu voiam doar să le fur secretul calului, paradisul era cucerit
Spirochetele dansau ricanind în ploaia lucioasă.

Pe sub codri lungi de brad inima mea scuipa cu sânge
Vecine Prometeu, n-ai cumva, pe undeva un foc?
Am schimbat singularul de la rugi, nu de alta
Plecasem să visez un cal, spui?
Se prea poate...