Din ochii tai margele insorite
am cules odata un petec de rai ,
parea ca-i poezie , refren rostit
in diminetile tarzii intre iubiti ,
iar linistea ne tremura zglobie
de fericirile gustate la un loc
cand patima ne destrama din aripi si de foc
si ingerii ne atingeau incet
putin pe inima , mai mult pe rost
ca sa ne fie clipa tandru adapost .
Tu lacrimai din simfoniile de ieri
o nota-nalta , adormita intr-o stea ,
sarutul alb iti furisa iubirea mea
si nimeni , niciodata nu stia de noi
cum leganati de timp si sarutati de ploi
infaptuiam din taina zeilor inalti
iubirea , strecurata printre glod si sfanti !