cerul parea o funie groasa fara capat
de care atarnau pasari ovale dimineti rotunde
si alte forme mai putin importante
sunetele curgeau linistite in sus
prelungindu-se in ecouri de gheata
ploaia-si freca talpile de sfarcurile pietrelor
tu stateai rezemata cu genunchii de tample
uneori iti inventai un timp pe care-l traiai dintr-o rasuflare
apoi asezandu-te intr-un cerc
incepeai sa desenezi mistere si adormeai obosita cu bratele intinse
iluzii lungi si transparente dansau
neimplinite in coloane de sticla
pianistul isi sculpta cu unghiile clapele pe nisip
eu incercam din rasputeri sa ma nasc dintr-un strigat
ca sa pot strabate cele 7 orizonturi
si s-ajung glorios pana la buzele tale

chiar daca nu stiam unul de celalalt
dragostea noastra devenea o necesitate