Sterp, văzduhul de sticlă pare
un șarpe încolăcit în acolade
ce mă ucide încet, idee cu idee
-Șarpe, nu mă strangula căci
dimineața de-abia mă clădesc
până seara mi se năruie
umerii, toracele, picioarele
ca niște peninsule de nisip
-Să dormi lângă mine, îmi zice norul
Ne vom ridica înspumați în jurul unei corăbii
cu două rânduri de vâsle și vele purpurii
-Hai să exersăm mici figuri de dans, îi răspund
Iată noaptea își caută umbra
Până când țipătul se topește în liniștea serii.