Destul se-întoarce timpul ca să-și arate fiara
Pe care noi cercăm de veacuri zadarnic s-o îmblânzim,
Destul!-vom spune noi, ca să aducem vara
În sufletele noastre, pe veci să ne iubim

Demult aud bătaia ce inima-mi zdrobește,
De parcă-ar vrea să spună cu glas că-înnebunesc
Aș vrea să scap de frica ce gândul îmi umbrește,
Și iarăși către tine mă-întorc ca să-ți vorbesc:

Tu tânără făptură care mă faci să fiu,
S-alerg cu flori în mână și versuri să îți scriu
Tu fir de iarbă verde ce-în mine încolțește
Și doar cu șoapte dulci și cântec înflorește