Pe creste am imprastiat cantul meu.
Calatori uimiti nu prea l-au inteles.
Arpegii s-au spart de stanci mereu,
unii au venit in graba mare la cules.

Multumit,un om bogat,dar fara bani,
nu stie de ce au unii rau de inaltime
si ramanand in haul din prapastii,ani,
plang si umili s-amesteca in multime.

Ma-ntreaba o cruce veche de mormant:
Ce caut eu sus pe culmile cu aer mistic?
De ce las sa cada versurile pe pamant,
si fac din neamul meu idol caracteristic?

Raspunsurile sunt amestecate in ceata.
Nu au armoniile dorite in singuratate;
doar noi avem si munti si mari,in viata;
si ele ne astern comorile cu seninatate.

Deseori noi am pierdut marile valori,
parca nu ne-am cunoaste misiunea,
nu am vrut rapsodii,statui si culori,
ca sa pastram sus pe creste natiunea.