Cu gândul ce bate la geam
Privesc de aici către afară,
Rătăcind prin stropi de valuri
Chemarea ce strigă
Când dorm sa nu vină,
Din gânduri ce lacrimă
Când picură ploaia,
Rugând să mai lase
Un pic dintr-un ieri,
Sperând să rămână trecut
Dintr-un mâine.

Cum sunt, cum nu sunt
Bătaia pe ganduri ce zbor,
Când prins va fi stolul
Ce-a alunecat amor,
Aparent locuim în ghinde
Rătăcind în cochilii
Albastre de vise, albastre de nopți,
În așteptarea clipei
ÃŽn care vom respira din nou
Prin ale noastre albe brațe.