Deodata, puteai sa vezi dincolo de lumina
cu un organ necunoscut,
anume facut pentru panda;
era un ochi rotitor, injectat
strivind secunda plapanda
in care eu nasteam lacrimi vii
dintr-o durere crepusculara...

ma insamantase o ploaie de vara
pe cand strangeam la piept toti ciulinii;

respiram atata incordare in jur,
cadeau stelele urland spre sicrie,
era o vreme a infruntarii
din care se napusteau crinii,
olfactiva mea insomnie.

Ma tradau simturile
exacerband necunoscute senzatii,
atipiile se inmulteau
cu fiecare gand despre tine...

Incepusem sa uit abia spre dimineata
cand nu-mi mai era deloc rusine
si soarele ma plesnea portocaliu peste viata.