prea bune două puncte de vedere
unul vine cam vertical, altul cam de sus
“cam”-ul e arhisuficientul telescop congenital
sunt un băț privit din lateral și inele-ntrînsele … de acolo.

n-are decât să vină perfectul (Îhâm!
Să vină, să spună ce-i vine la gură: Te-am făcut bine, te-am făcut creatură,
du-te-nvârtindu-te diacronic acum, Oligofrenule-minune,
du-te și cântă!).

Gărgăriță, gărgăriță,
Du-te-n poeniță. Ea nu se ducea, sta pe antebrațul meu stâng
eu îl trăgem spre spate … doar, doar:
… du-te-n poeniță
retrăgeam
brațul mi se făcea strâmb și-mi stă și acum schilod la spate
și pe dreapta mea stă alta
țin brațele drept la spate
nu mai scriu
numai văd ce desenez din ochi.

- Te mai gândești?
- Pe mine nu. Numai mă rostesc.


21 iulie, 2003