Saruta-ma tigroaico!
Iubirea noastra sta ancorata
in alunecarea unei epave de Sfincsi,

unde va creste precum o himerica piatra
langa urechea aciuata foarte
a florilor de mai, a celor o mie de fluturi
in acea inlemnire a secundei
in care toti ce au sa fie zac prinsi...

Saruta-ma tigroaico,
Suntem!
Ce bucurie, ce cantec...
Culori rupte ale acestui pamant
inca pulsandu-si frangerea eternitatii
din fasiile abstractului pantec,

Saruta-ma tigroaico...
Un strop de timp, o incercare,
pana vin, ma intorc, pana plec...

Ce bucurie mare, ce cantec!...