pe cele doua maluri
s-au asezat spre viitor radacinile
aceleiasi batai de inima de dincolo venita intru
eternitate;
ramurile mangaie apele si le vindeca
de amar si de doruri neavenite
pentru ca soarele sa poata rosi la vederea
lunilor ce vor urma,
un fel de cantec de pasari fara voce
stau ascunse in spatele
ultimului venit si grohaie a dezacord
rebel calculat de creiere de piatra,
rad anotimpurile a vara oricare dintre ele ar fi
si peste dalurile de sub zare
robii nu mai au putere pentru oricum
imposibilele revolte.

citeste-ne trecutul si stransul mainilor
pentru ca urmatoarele tale cuvinte
sa poate mangaia rictusul
impamantenit pe buzele mele