lasă-mă să îmi strig disperarea în fața ferestrelor
mai taci naibii odată și lasă-mă să strig
din fracțiuni de secunde din ore de verde
am să strig până se vor deschide toate ușile de piatră
din vise cu cai am să te iubesc până mă vor ști toți muții
orbii își vor arunca privirile pe canapeaua de piele
uite-l cum încearcă să strige
uite-l cum pune nume străzilor
să-l răstignim pe o hârtie de gumă
să-l facem să își amintească de răspântii
să îl ducem spre ora în care nu va mai ști despre
să îl ucidem încet
să îl ucidem repede
uite cum încă respiră, poate e încă viu
pune-i mira pe piept
o să o ducă cu mândrie eternă
Bună seara uitatule!
Bună seara mohorâto!
Ce zi am mai avut
Ce zi am fi putut să avem
Curvo
Bețivule