Sunt domn al meu, sunt sclav al tau
si preintre taoare aceste drumuri reci;
Sunt un sclav bun si un domn rau
Sunt rob si domn pe tainice poteci.

Sunt si padure, sunt si lan
Imi vantur frunze-ntr-o poveste
M-afund in lume ca-ntr-un ocean
In care orbii si-au facut ferestre.

Sunt munte, dar sunt si prapastie
Impung cu crestele azurul
M-aplec si intr-ntr-o orgie
pe-un vals sinistru: Eu si Domnul.

Sunt si poet, si muzicant
Sunt pictor de cuvinte descuiat
Si daca toti zic : sunt arogant!
Si, totusi, sunt un simplu ghilotant.

Printre atatea versuri de duzina
Sunt domn, sunt sclav, sunt si padure
Si lan cuprins de vanturi sure-
Sunt si un munte, si-o prapastie
Sunt si poet plin de rugina
dar ce sunt eu? Ma-ntreb de fapt!
Nici geniul nu mai vrea sa stie.