Privesc pe gaura cheii
sentimentele obosite
de prea multă alergare
in jurul inimilor frânte.

Am dat drumul la duș
să încălzesc apa vieții,
dar s-a umplut cada amintirilor
cu strigăte de durere
și regret.

Da...
S-a întunecat a doua oară azi,
dar nimic nu s-a schimbat;
Soarele a murit și
nu am observat noi.

S-a sfârșit.
Cuvintele au apus nestinghere,
precum stele uitate ale nopții,
prinse de un ultim răsărit.ț