ne încropeam uneori în marginea dinaintea ploilor
eu femeie cu aripi tu jumătate capăt de umbră jumătate albastru
așa insinuam un a no timp
un fel de hibernare a sentimentelor

/ și visele ah! visele /

arbitrar, muream unul dinspre celălalt
în diverse forme imaginate de un zeu încă tânăr
alții credeau că ne iubim, noi doar știam să facem
copii de umbră
inimilor transparente

apoi închideam ușa spre jocul cu mărgele de sticlă
în dreptul celorlalți plutea un x sau poate
urmam noi
tic tac toe
cu un zero pe alb