Mania galbenă nu și-a silabisit alesul la fel
ca și licoarea băută de Tristan și-acum
craterul meu așteaptă iar eu dizarmonic de ocazie gravid
cu baia de magmă râs cu lacrimi care
premergător țipătului eruptiv
mă gâdilă și-n palme...
Galben!
galben incandescent
zdrențuind extravagant raze
nedospite pe vreo retină în calești
spre adâncuri transe hipnotice
da râuri de galbene lacrimi
valsând prin stomac de parcă mă aleargă toți
trandafirii lui Strauss și-mi scutur capul
a incredibil!
Infantilă țopăială privirea nu mai întreabă
acum nici măcar de unde și cât
în aceste respirații nu-mi mai cresc unghiile
rolul
atât de pentru mine dar
regizorul euforiei nu va reține
actorul ales la-ntâmplare până și
Freud își selecta atent pacienții.