Din gradina Ta am cules o floare
Un firicel abia mijit,
Atat de insetat de soare!
Cu grija am pus-o la fereastra
I-am dat sa bea
Si-ncet, incet, a inceput sa creasca,
Di zi in zi tot mai frumoasa,
Pe zi ce trece mai albastra.
In fiecare zi-i dadeam sa bea
Iubire-i dam si imi dadea.
Si astfel zilele treceau
Pe nesimtite se scurgeau,
Hranind credinta cu speranta
Si din iubire iesind viata.
Si iaca-ta-ntr-o zi, odata
Cand ii vorbeam si-mi raspundea
Ma ruga nevinovata:
Ea in gradina ar vrea sa stea.
Cu grija acolo am sadit-o
Pe cat posibil ocrotind-o;
“Maine negresit sa vii!”, mi-a spus
Luandu-si un adio mut, nespus.
Dis de dimineata am cautat-o
Si negasind-o am strigat-o;
Unde era? Unde se duse?
Vai, oare chiar pierise?
Nu, era-ntr-un colt si suradea
SI ALTA FLOAREA EA IUBEA…