Încetează a mai scrie versuri strângând din dinți!
Deși liniștea sădește în vintre semințele extazului poetic
mediocritatea te doboară precum crivățul un copac uscat.
Degeaba încerci să te explici, gâlgâitul sângelui
în traheea secționată de critica ascuțită
precum briciul unui frizer la curent cu toate bârfele,
trezește din somn monștrii ignoranței
care îți vor devora semenii și vor sfârși
prin a te înghiți și pe tine!
Degeaba îmi arăți degetul, te reneg monstrule!
Discursul sforăitor atrage păsările de pradă
ademenind în același timp și ascultătorii tâmpi
precum bucata de rahat îmbie muștele amatoare de distracții
risipind ostentativ pe cei câțiva cititori
care ar mai putea înțelege câte ceva!
Mă numesc Trăscău, Geronimo Trăscău…și sunt beat…
închin acum în cinstea ta Omar Khayyam
căci ești singurul bețiv în care am încredere…
Și îmi scriu în fundul tavernei epistola pe-o doagă putredă
cu care vreun scandalagiu îmi va descânta cândva moalele capului…
însă sunt fericit…cel puțin așa simt cu adevărat
efectele poeziei mele!