Alunecam ca o iscoadă
Ce prinde firul de-nceput,
Când întunericul - pe stradă -
Mă-nvăluia-n necunoscut.

Șaradă trasă prin șaradă,
Scăpat din frâie, aș fi vrut
Să mă revezi; ca pe-o dovadă
Că sunt pe urma ta pierdut.

Eram un suflet de tornadă
Închis în dorul meu durut,
Fărâmițat, lăsat să cadă
Pe ce-a rămas nestrăbătut...

De-atuncea nu te-am mai văzut!