Tot gândind la Paganini
Dacă poate să-l întreacă
Mi-a înnebunit vecinii,
Fredonând aceeași placă.

-Tu, greiere, nebunatic,
Ce-ai cătat în a mea baie
Să mă 'ncânți ca pe-un fanatic
Sau ai făcut-o de oaie?

De poftești, aș vrea mai bine,
Drept în mine să te-ascunzi,
Ca să ‘ncânt și eu destine:
„Cri, Cri, Cri”- ochii plăpânzi.

Tu ai strepezit tăcerea
Și i-ai lăsat gura apă,
Apoi i-ai știrbit părerea,
Că de mușcă, tot nu scapă.

Speriat, parcă, de streche,
Þi-ai uitat ultimul vers
Scoborât pe-a mea ureche.
Timpul greierea din mers...

Tu mi-ai plodit bucuria
Înverzită îndeajuns,
Să-mi recite simfonia
Vrerilor ce s-au ascuns.