Stă aruncat lângă masă
Un bol plin cu sânge și lacrimi,
Tristețe-adunată de ieri și de azi
Ce picură-ncet prin podele.

Adunate încet, picături de tristețe
Formează o baltă ce vrea a seca
Tot ce e viață și tot ce trăiește
În juru-i și până la ea.

Din ea pare-a se naște
Un suflet uitat printre rânduri.
Plutește uitat de micile valuri
Spre lumea ce e sub podele.

Și iată-l ajuns de unde-a plecat,
Uitat iar de lume și iarăși speriat.