Daca iertarea vine atunci cand o ceri
poate ca nu imi pare destul de rau.
Daca iertarea vine atunci cand o chemi
inseamna ca nu mi-ai pronuntat numemle de ceva vreme incoace,
inseamna ca fantomele te bantuie noaptea inca.
Nu exista iertare pentru nimeni,
si pentru asta meritam
sa murim sugrumati,
cu ghearele adinc unul in gatul altuia,
plini de ura si frustrati.
Daca marile noastre iertari nu ar fi murit,
poate ca as mai fi avut o sansa.
Dar asa...
Sunt obligata sa traiesc azi,
mereu azi,
niciodata maine,
cu unghia adanc infipta in ochiul tau,
scotandu-l si punandu-l la loc,
iar si iar,
pana cand iti vei aduce aminte sa imi ceri iertare,
doar pentru a avea satisfactia
de a-ti spune:
"Nu,
nu te voi ierta niciodata,
vreodata.
In vecii vecilor.
Amin."