uneori mi se întâmplau nuanțele
acelorași transparente însemne
înscriind vertical
cuvintele strânse aripi
și lacrima
cuibului inimii tale,

uneori îmi păreau erori fatidice
ferestrele tale gri, sentimente
privite din toate punctele unui galben rotund
de atâta toamnă
sau poate egal cu atâta distanță,

uneori aruncam cu tine în înaltul cerului,
să nu mă surprindă
umbra nopților mele,
"contururile tale verzi"
și toată lumea pe care o târai după,
toate trupurile astea ale noastre
bântuite de agonie