Îngenunchiați în vara de iubire
Eu visul tău;tu visul meu hoinar,
Cu lacrima șezută in privire
Cu ochii pribegi,cu suflet de amar

Privim absenți în negura uitării
Zâmbind timizi,de soarta poate crudă
Bătând tăcuți la poarta disperării
Și visători spre dragostea plăpândă.

Și țelul ce se-nalță azi in zare
E piramida verde destrămată
Ce pare ridicată din visare
De cum a fostsi ce a fost odată!

O lacrimă un zâmbet sau o floare
Când ni le-am dat au fost cu o menire
Din vise mari sau vise trecătoare
eplină lumea noastra, e lumea de iubire!