Tacerea
m-apasa abatuta
cu riduri mari pe fata
si cu privirea incetosata.
Doar doua soapte mai aud
strigandu-ma din adancuri
sa vin la ele.

In aer simt miros de pucioasa
si eu, dezorientat,
nu mai stiu incotro s-o apuc.
Caut in juru-mi
un punct de sprijin
unde sa-mi pun iluziile
sa dospeasca...

Urlu, apoi, dement
sperand ca tacerea s-o spulber...
Dar ea mai tare m-a strans in brate.

Si m-am declarat invins!