iar ești acolo
atingi cuvintele cu mâna
linia inimii se scurge
înspre muntele tău
a tăcere

iar sunt deasupra numelor
tu însă te uiți la alții
coada ochiului tău înșirând poeme
pe spatele meu
pe coastele astea de viață

iar stăm lipiți de haioșenii îmi spui
apoi vine un înger
cu dermatoglife alunecând pe sentimente
are o ancoră în locul inimii stângi

noi rămânem să conturăm marginea lumii
până spre eternul cifrei doi