Răsare noaptea, curioasă privindu-mi visele.
Luna, călare pe un vârcolac se ia de mână cu tăcerea
Și strasnic își zâmbesc desenând nemurirea.
Nimicul dansează-n întuneric cu nimeni,
Cu funda legați în lanțuri de sinonime.
Ritmul șaman înflorește fulgii de nea
Să cadă salutar în suflet, viziuni.
Pe perna mea doarme în lauri insomnia
Căci nu-i pe lume baladă mai tristă
Decat noi, povestea care nu există.

Pe umerii mei se-așterne Luna, nu Pămantul.
Acolo e prea gol fără persoana-a doua.
De-aceea lumina pală e-o-ncercare slabă
De-a alunga inerția dansului de monștri
Ce face cenușă pe stâncă și ceață.

Ești aici, pe undeva?
Dacă ești, hai să zâmbim
spre mâine.